Ce inseamna Craciunul si sarbatorile de iarna in aceasta lume orientata spre comercial?

Înţeleg şi din întrebarea dumneavoastră, dar am şi impresia unei opinii generalizate, că sărbătoarea Crăciunului ar fi grav afectată de apetitul nostru pentru cumpărături şi de ofertele uneori agresive ale comercianţilor, toate făcându-ne să uităm sensul adevărat al sărbătorii. Eu însă nu aş fi atât de îngrijorat. Fiindcă, iată, Crăciunul rezistă de mai bine de două mii de ani. Iar dacă astăzi pare viciat de lăcomia noastră, de pofta, uneori de-a dreptul copilărească, de a cumpăra şi a vinde, nu trebuie să uităm că sărbătoarea aceasta a fost ţinută şi în vremuri nu doar mai lacome, dar chiar mai violente, în vremuri în care alte greşeli omeneşti ar fi putut-o umbri, greşeli precum ateismul militant, nedreptatea socială ori cruzimea războinică.

Aşadar, Crăciunul e o sărbătoare atât de mare, Naşterea Domnului e un eveniment atât de important, încât nu putem noi, oamenii, cu greşelile şi căderile noastre vremelnice, s-o alterăm definitiv. Sunt, de altfel, înclinat să văd mai degrabă partea bună a acestei „orientări spre comercial”: în definitiv, cei mai mulţi dintre noi nu facem în această perioadă achiziţii pentru noi înşine, ci pentru a dărui cât mai mult celor dragi.

Ce putem face pentru copiii nostri ca sa aprecieze traditiile de Craciun, colindele, obiceiurile? Ei sunt interesati doar de ce gadget le aduce Mosul, cum putem sa le atragem atentia de la latura materiala a sarbatorilor?

În primul rând, trebuie să le vorbim despre ceea ce sărbătorim cu adevărat de Crăciun şi să le fim în primul rând noi, părinţii, exemplul viu al păstrării tradiţiilor. Aşadar, cultivând nevinovatul basm al lui Moş Crăciun care aduce daruri pe furiş, să le povestim totuşi mai mult copiilor, după puterea lor de înţelegere, despre adevăratul personaj al Crăciunului, Iisus Hristos. Dacă există un efect cu totul nedorit al „comercializării” Crăciunului, acela ar fi al eclipsării pruncului Iisus de către Santa Claus. Vorbim mult despre un bătrânel simpatic din Laponia, dar din ce în ce mai puţin despre cel mai important eveniment al istoriei, alături de Înviere: Naşterea Domnului. Aşa se face că am ajuns să intonăm mai degrabă „Jingle Bells” şi alte cântece cu zăpadă, sănii şi clopoţei, şi să nu cântăm colindele adevărate, cele care vorbesc despre „Mesia, chip luminos” care se naşte la Betleem şi căruia vin să i se închine păstorii şi magii. Am ajuns să cunoaştem azi pe de rost numele renilor Moşului, dar nu ştim cum se numeau magii cei credincioşi şi înţelepţi.

Şi, apropos de magi, eu iarăşi n-aş fi foarte îngrijorat în privinţa gadget-urilor pe care le dăruim copiilor. Bineînţeles, dacă păstrăm măsura. Fiindcă, să nu uităm, magii i-au adus lui Iisus cel din iesle aur, tămâie şi smirnă. Aurul e darul cel mai lumesc, iar poate că azi e reprezentat cumva de aceste gadget-uri. Important e, cred eu, să adăugăm aurului, tot după puterea de înţelegere a celor mici, şi darurile spirituale, adică smirna şi tămâia magilor.

Ce fel de daruri faceti celor dragi, cum alegeti cadourile? Cine face acest gen de cumparaturi in familie?

Încercăm să pregătim daruri în funcţie de aşteptările celor dragi, de ceea ce bănuim că i-ar bucura sau le-ar fi de folos, mai ales dacă poate fi şi de folos spiritual. În funcţie de asta ne ocupăm şi în familie de cumpărături, după cum anticipăm, eu sau soţia, dorinţele celor dragi din jurul nostru. Bineînţeles, fetiţa noastră are parte de un tratament special: fiecare dintre noi o răsfăţăm ţinând cont de lista, deocamdată desenată, pe care o trimite în scrisoarea către Moş Crăciun. Bineînţeles, cumnpărăturile pot fi mari consumatoare de timp, aşa că ne împărţim, eu şi Ela, soţia mea, sarcinile în funcţie de disponibilitatea de timp a fiecăruia. Oricum, cea mai importantă disponibilitate de Crăciun e cea sufletească. O urare sinceră, un gând bun, un telefon dat cuiva drag de departe, toate micile semne de dragoste, căldura şi iertarea, acestea sunt darurile importante pe care trebuie să le facem.

Cum preferati sa petreceti sarbatorile – acasa, la munte, in strainatate?

Crăciunul este, aş spune chiar prin definiţie, o sărbătoare a familiei. Aşadar, nu poate exista decât o singură preferinţă în privinţa lui: aceea de a-l sărbători în familie, dacă se poate în familia lărgită, fie că avem invitaţi cât mai mulţi la noi acasă, fie că ne întoarcem în locurile natale, fie că profităm de câte ofertă turistică tentantă şi alegem o pensiune la munte. Important e să fim împreună cu familia, să fim mulţi şi cu adevărat împreună. E o tradiţie la care ar fi mare păcat să renunţăm, fiindcă noi, românii, avem un cult al familiei mult mai viu decât alte popoare. Şi, aş spune, chiar un cult al prieteniei.

Aveti o povestire de Craciun care va este draga, un moment pe care nu il veti uita niciodata legat de sarbatorile de iarna?

Deşi îl sărbătorim an de an, Crăciunul e de fiecare dată un eveniment unic. Mi-ar fi greu să aleg un moment anume, fie că mă gândesc la Crăciunurile copilăriei, fie la cele ale tinereţii şi maturităţii. Dacă e să-l parafrazez pe apostolul Pavel, aş spune aşa: când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, mă bucuram de Crăciun ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului şi mă bucur de Crăciun cu înţelepciunea maturităţii; dar retrăiesc nevinovăţia sărbătorii prin ochii fetiţei mele, Ana Maria.

Ce v-ar placea sa primiti de Craciun?

În plan personal, dorinţele sunt cât se poate de simple: mi-aş dori, de pildă, ca analizele pe care le-am făcut recent să iasă bine, fiindcă sănătatea e un dar nepreţuit. Mi-aş dori ca, în familie, să fim la fel de aproape, să fim împreună şi să ne bucurăm unii de ceilalţi.

Ca primar, pot spune că anul acesta darul a venit un pic mai devreme pentru Arad: inaugurarea autostrăzii Arad-Timişoara şi a şoselei de centură în regim de drum naţional e o veste bună nu doar pentru oraşul meu, ci şi pentru întreaga ţară. De altfel, mi-ar plăcea ca astfel de veşti să se multiplice, ca România să primească tot mai mult semne bune. Mi-aş dori, aşadar, ca de acest Crăciun să primesc o veste bună pentru România: vestea că oamenii se pot lepăda de pesimism şi neîncredere, că pot fi mai buni, mai fericiţi, mai optimişti şi încrezători în ei înşişi. Şi, bineînţeles, vestea bună că politicienii vor fi mai înţelepţi şi mai drepţi.

Ce va doriti sa va aduca anul 2012?

Pentru noi, românii, săptămânile de dinaintea Crăciunului coincid cu o perioadă de rememorare a lui Decembrie 89. Ca unul care am trăit pe viu,  student fiind la Timişoara, acele zile, pot spune că, pentru mine, aşteptarea sărbătorii Naşterii coincide cu retrăirea acelor momente de Renaştere spirituală a românilor. După ani sumbri de ateism, în Decembrie 89 bunul Dumnezeu îşi întorcea iarăşi faţa către românii care, ieşiţi în pieţe, rosteau „Tatăl nostru”. De aceea, şi pentru 2012, îmi doresc ce mi-am dorit în fiecare an de după 1989: ca noi, românii, să continuăm această evoluţie spirituală, să facem să renască cu adevărat valorile creştinismului, depăşind simpla lor afirmare retorică. Curajul, demnitatea, optimismul, măsura şi echilibrul, solidaritatea şi grija faţă de cel de aproape, iată doar câteva valori de care avem nevoie nu doar ca indivizi, ci şi ca societate.

Apoi, dacă e să mă întorc la lucrurile mai simple, nu-mi pot dori decât să ne ţină bunul Dumnezeu, pe mine şi pe toţi cei dragi, sănătoşi. Şi să-mi păstrez energia de care am atâta nevoie. Mi-aş dori ca viitorul turneu de promovare a proiectului şi cărţii mele „Societatea vie” să provoace interes şi să suscite participarea activă a publicului. Ca primar, mi-aş dori ca în 2012 oraşul Arad să aibă acelaşi parcurs ascendent şi să rămână în rândul oraşelor de top ale României, oferind, de ce nu, un model. Mi-aş dori ca anul 2012 să fie tot un an de creştere economică pentru Arad, la fel cum au fost şi 2010, şi 2011.

Interviu acordat pentru Ziare.com, doamnei Irina Mirela Ursu